„DIMENSIUNI AXIOLOGICE ȘI TRANSDISCIPLINARE ALE EDUCAȚIEI PRIN CULTURĂ”

EDIȚIA III

Instituția organizatoare: Liceul Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos

Telefon/fax:  (+40)332 805 922

E-mail: is_ionneculce@yahoo.com

Parteneri în cadrul proiectului: Inspectoratul Școlar Județean Iași, Casa Corpului Didactic „Spiru Haret” Iași, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Muzeul Național al Literaturii Române Iași, Editura „Spiru Haret” Iași, Societas Pro Patrimonium Târgu Frumos, Primăria Târgu Frumos, Radio Iași, BZI Live Iași.

Argument

A treia ediție a Simpozionului județean, cu participare internațională, „DIMENSIUNI AXIOLOGICE ȘI TRANSDISCIPLINARE ALE EDUCAȚIEI PRIN CULTURĂ” va fi organizată de Liceul Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos, pe data de 5 octombrie 2021, în cadrul proiectului  Unitate prin cultură.

Simpozionul va reprezenta o oportunitate de a evidenția dimensiunea educațională a cunoașterii patrimoniului național, prin abordarea unor subiecte de interes didactic ce vizează dezvoltarea conștiinței și exprimării culturale în rândul tinerilor, competență-cheie esențială managementului vieții personale, necesară integrării cu succes în viața socială, într-o economie bazată pe cunoaștere și caracterizată prin diversitate culturală.

Asimilarea valorilor culturale locale, conștientizarea identității culturale naționale constituie doi factori primordiali ai îmbunătățirii calității vieții, considerent generat de premisa conform căreia cunoașterea contribuie decisiv și semnificativ la creșterea economiei și a standardelor de viață. Multe domenii pot concura în formarea și dezvoltarea orizontului cunoașterii al tinerilor, însă un loc important îl deține conștientizarea de către tineri a rolului culturii lor naționale în Europa și în lume. Un orizont al cunoașterii dezvoltat în mod organizat și din abundență poate fi un ghid pentru tineri în lumea contemporană și îi va ajuta să rezolve probleme complexe ale lumii actuale. Moștenirea culturală ocupă o poziție specială în dezvoltarea unei țări, având în vedere faptul că ocupă un loc special în memoria colectivă a unei nații, iar această moștenire trebuie protejată și respectată[1],  aspect ce este, de altfel, urmărit prin evidențierea importanței patrimoniului cultural în lucrările de specialitate expuse.

Totodată, simpozionul se va constitui într-o platformă de diseminare a bunelor practici cu privire la procesul de învățare experiențială culturală, a metodelor și tehnicilor de lucru destinate a forma și dezvolta competențele culturale ale elevilor și se va centra, prioritar, pe creativitatea şi experienţa elevilor și a cadrelor didactice. Astfel, simpozionul va constitui un bun prilej pentru promovarea și diseminarea unor abordări diverse ale metodelor active și  interactive de predare utilizate în activitățile didactice online, cât și o oportunitate pentru realizarea unui schimb de bune practici atât între elevi, cât și profesori de diferite discipline, din diferite instituții de învățământ din județul Iași, din țară, precum și din Republica Moldova și Ucraina.

Scop: configurarea și dezvoltarea în conștiința elevilor a unui sistem de valori, inspirate de modelele axiologice românești, care să se constituie într-o componentă motivațională și volitivă, determinantă pentru gestionarea unui prezent incert și ambiguu și asigurarea unui viitor de succes.

Obiective specifice:

• Îmbunătățirea proceselor instructiv-educative derulate în școlile partenere prin asigurarea schimbului de experiență ce se va desfășura prin colaborarea interinstituțională din cadrul acestui proiect, pe întreaga durată a proiectului.  
• Optimizarea procesului de formare și perfecționare a cadrelor didactice prin implicarea acestora în elaborarea unor studii de specialitate în domeniul didacticii, pedagogiei și a specialităților conexe educației culturale, care vor fi prezentate în cadrul sesiunii de comunicări științifice prevăzute în proiect.
• Schimbul de bune practici referitoare la educația culturală;
• Promovarea activității de cooperare între instituții de învățământ și organizații culturale.

Locul de desfăşurare a activităţii/Canalul de comunicare:

Sala de festivități a Liceului Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos, județul Iași/Google Meet;

Grup țintă:

Simpozionul se adresează elevilor și cadrelor didactice din instituțiile de învățământ partenere, elevilor și cadrelor didactice atât din județul Iași, cât și din țară, reprezentanților comunității culturale locale și județene, precum și diferitor reprezentanți ai comunităților de români din străinătate.

Rezultate așteptate:

• Valorizarea și valorificarea experiențelor didactice deosebite ale cadrelor didactice din diverse instituții de învățământ județ;
• Realizarea unei publicații înregistrate la Biblioteca Națională a României, cu ISBN, care va cuprinde toate lucrările prezentate în cadrul simpozionului;
• Publicarea articolelor realizate de elevii premianți la Concursul „File inspirate din cronicile lui Neculce” la simpozion în volumul ISBN;
• Dezvoltarea de competențe sociale interculturale și a capacităților de comunicare și colaborare a elevilor și a cadrelor didactice, atât intercolegială, cât și în raport cu actanții principali ai procesului de educație;
• Îmbunătățirea competențelor profesionale, sociale și interculturale ale cadrelor didactice din școală;
• Îmbunătățirea performanțelor și gradului de implicare a elevilor, perfecționarea relației instituției cu comunitatea, dezvoltarea dimensiunii europene a școlii.
• Conştientizarea unicităţii culturii proprii şi asumarea moştenirii comune a umanităţii;
• Achiziţionarea de informaţii şi punerea în practică a noi abordări pedagogice şi manageriale.

Activități de promovare, diseminare, mediatizare

Activitățile simpozionului vor fi mediatizate și diseminate pe site-ul școlii, pagina de facebook a proiectului, pe platforme și site-uri din domeniul educației. De asemenea, activitățile simpozionului internațional vor fi mediatizate prin intermediul mass-media, comunicate de presă și reportaje. Mediatizarea și diseminarea activităților simpozionului vor fi realizate și de către echipa de coordonare a proiectului prin toate mijloacele de informare.

Regulamentul Simpozionului

Secțiuni:

1. File inspirate din cronicile lui Neculce (prezentarea lucrărilor premiate în cadrul concursului de creație literară și plastică, inspirate din cultura, civilizația și istoria Moldovei, creațiile literare ale elevilor vor fi publicate în volumul simpozionului).
2. Rolul educației culturale în dezvoltarea personală a tinerilor, în timp de criză (articole cu exemple de bune practici și despre alternative educaționale interdisciplinare în mediul online, cu accent pe cele cu specific cultural)

Responsabili:

Comitetul de organizare este reprezentat de: prof. dr. Sergiu-Constantin Enea, prof. Paula-Livia Vorniceanu, prof. Ionela Mihăilescu, prof. Irina-Roxana Bulai, prof. Victoriţa Aneculi, prof. Daniela Vană, prof. Sofica Vană, prof. Larisa-Dana Zugravu.

Înscrierea participanţilor pentru secținea II – Rolul educației culturale în dezvoltarea personală a tinerilor, în timp de criză:

• se va realiza pe baza unui formular de înscriere (Anexa 1);
• formularul de înscriere și lucrarea se vor trimite până la data de 16 iulie 2021 la adresa: proiecteneculce@gmail.com, specificând : nume și prenume autor/autori, titlul lucrării, școala/instituția și secțiunea la care se încadrează articolul.
• participanții vor preciza în e-mail adresa de corespondenţă, inclusiv codul poştal;
• întreaga responsabilitate privind corectitudinea, caracterul științific și dreptul de autor al informațiilor cuprinse în textul articolelor aparține autorului/autorilor.

2. Recomandări privind redactarea lucrărilor:

Norme de tehnoredactare:

I.1. Setarea paginilor: stânga: 3 cm; sus, jos, dreapta: 2,5 cm.

2. Titlul lucrării: TimesNewRoman, size 14, majuscule, bold, centrat, urmat de un rând liber.

3. Prenumele și numele: TimesNewRoman, size 11, majuscule, bold, centrat dreapta

4. Numele instituției: TimesNewRoman, size 11, majuscule, bold, centrat dreapta

5. Textul propriu-zis: TimesNewRoman, size 12, line spacing 1 rând (single)

6. Referințele bibliografice vor apărea:

• în notele de subsol: TimesNewRoman, TNR, 10, după modelul:
• prenume, nume, titlu cărții (cu italice), editura, localitatea și anul apariției, pagina (Richard Wilkinson, Ludovic al XIV-lea, Franța și Europa, 1661-1715, Editura All Educational, București, 2001, p. 20)
• prenume, nume, titlul articolului (cu italice), în… numele revistei (cu italice), volum (nr.), anul, paginile (Ruxandra Cesereanu, Provincia cărturarilor, în „Familia”, vol. 13, nr. 3-4/2003, p.11).
• la finalul articolului, în ordine alfabetică.
• nume, prenume, titlu cărții (cu italice), editura, localitatea și anul apariției (WILKINSON R., Ludovic al XIV-lea, Franța și Europa, 1661-1715, Editura All Educational, București, 2001)
• nume, prenume, titlul articolului (cu italice), în… numele revistei (cu italice), volum (nr.), anul, paginile. (CESEREANU R., Provincia cărturarilor, în „Familia”, vol. 13, nr. 3-4/2003, pp.11-25)

       II.1.Tabelele și imaginile (figurile, planșele) vor avea titlu și vor fi numerotare cu cifre arabe (ex:Tabelul 1, Figura 2);sursa va fi prezentată în mod obligatoriu sub tabele și figuri.

• Calitatea imaginilor trebuie să fie adecvată pentru tipărire, minimum 300 dpi. Vă rugăm să evitați imaginile de o calitate redusă.
• Titlul tabelului sau al figurii trebuie să fie scris înaintea tabelului și să înceapă cu literă mare.
• Conținutul tabelelor trebuie să respecte următoarele condiții: numele rândurilor și al coloanelor trebuie să înceapă cu litere mari. Sunt preferate titlurile scurte. Detaliile tehnice sau metodologice trebuie să fie descrise în numele sau în notele referitoare la tabele. Pentru scrierea numerelor se va folosi doar o singură zecimală.

       De asemenea, se recomandă să se ia în considerare următoarele recomandări de stil:

1. OBLIGATORIU toate textele vor fi scrise cu diacritice şi vor respecta normele actuale de ortografie impuse de Academia Română. Nerespectarea acestei cerințe atrage de la sine respingerea materialului.
2. Titlul/subtitlul unei secțiuni trebuie să fie subliniat cu bold,începe cu literă mare și este aliniat spre stânga;
3. Numerotările se fac cu cifre arabe;
4. Evitați paragrafele foarte scurte sau cele formate dintr-o singură frază;
5. Utilizați evidențierea prin îngroșare (bold) în text doar pentru subtitluri (numerotate și aliniate spre stânga);
6. Pentru alte sublinieri utilizați doar caracterele italice,în text subliniere a nu se face niciodată cu opțiunea underline;
7. Numeralele de la unu la zece trebuie să fie scrise în cuvinte, dar pentru numeralele mai mari trebuie să fie folosite cifrele;
8. Toate acronimele vor fi însoțite de titulatura completă pe care o prescurtează atunci când apar pentru prima oară în text, chiar și cele utilizate foarte frecvent (UK, EU etc.);
9. Nu lăsați spații libere între semnele de punctuație și textul care le precedă,ci doar între semnele de punctuație și textul care urmează.
10. Paginile nu se numerotează.

NOTE

• Organizatorii simpozionului îşi rezervă dreptul de a respinge lucrările ce nu respectă legea drepturilor de autor.
• Organizatorii îşi rezervă dreptul de a nu publica lucrările al căror conţinut aduc ofensă sau prejudiciu unor persoane, grupuri sau instituţii;
• Pentru a asigura un flux informațional eficient, responsabilii de secțiuni vor asigura prima corectură a lucrărilor înscrise în simpozion și le vor direcționa către secretariatul științific al simpozionului în termen de 24 de ore de la primirea acestora.
• Organizatorii se bazează pe deplina dvs. disponibilitate de comunicare, în scopul perfectării oricărui detaliu privind publicarea volumului Simpozionului.

DIRECTOR                                                                            COORDONATORI PROIECT:

Prof. dr. Sergiu-Constantin Enea                                            Prof. dr. Sergiu-Constantin Enea

                                                                                                Prof. Paula-Livia Vorniceanu

SECRETARIATUL ŞTIINŢIFIC AL SIMPOZIONULUI

prof. Ionela Mihăilescu

tel. (+40) 746048633

proiecteneculce@gmail.com

Date de contact:

prof.  Paula-Livia Vorniceanu:

tel.(+40)745706599

Email: paulanicoleanu@yahoo.com

prof.  dr. Sergiu-Constantin Enea   

tel. (+40)742472457

Email:eneasergiu2014@yahoo.com

Anexa 1

FORMULAR DE ÎNSCRIERE

SIMPOZION JUDEȚEAN, CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ

„DIMENSIUNI AXIOLOGICE ȘI TRANSDISCIPLINARE ALE EDUCAȚIEI PRIN CULTURĂ”

PROFESORI/REPREZENTANȚI AI COMUNITĂȚII CULTURALE/PROFESIONIȘTI CULTURALI

Titlul lucrării: _____________________________________________________________

Autorul/Autorii lucrării

Nume: _______________________________Prenume: ____________________________

Nume: _______________________________Prenume: ____________________________

Instituţia: _________________________________________________________________

Localitatea: _______________________________________________________________

Judeţul: __________________________________________________________________

Țara: _____________________________________________________________________

Adresa de corespondență: ____________________________________________________

Telefon: __________________________________________________________________

E-mail: ___________________________________________________________________

Observaţii ______________________________________________________________

Data,                                                                                                         Semnătura,

---

[1]Dan Berindei, The Romanians and Europe in the Premodern and Modern periods,Encyclopaedic Press, Bucharest, 1997.

STAI CU NASUL ÎN CARTE – RECOMANDĂRI DE LECTURĂ ÎN PANDEMIE

„Stați cu nasul în carte!” (acasă, bineînțeles) – o modalitate plăcută și utilă de a sta departe de riscurile pe care le presupune contextul epidemiologic de acum.
Având în vedere această perioadă în care experimentăm noi modalități de a folosi timpul, de a comunica și de a fi alături unul de altul, chiar dacă de la distanță, Bianca Moisă, din clasa a VIII-a, și Bianca Chirilă, din clasa a XI-a, au lansat o provocare colegilor lor și s-au angajat într-un dialog online prin care au aflat de la fiecare care sunt acele trei cărți preferate dintre cele pe care le-au citit până în prezent și pe care le-ar recomanda colegilor pentru a mai da la o parte grijile de acum și a face din această perioadă una în care izolarea să nu mai fie așa apăsătoare pentru niciunul dintre noi.
Vă invităm și pe dumneavoastră să vă inspirați din alegerile elevilor noștri și să ne scrieți un Top 3 ale preferințelor dumneavoastră de lectură, pentru a ne inspira și pe noi pentru lecturile prezente și viitoare. Mulțumim!
#TimpSăCitim cu B&B

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

„Ajută-mă să nu dispar” de Petronela Rotar
„Bibliotecara de la Auschwitz” de Antonio G. Iturbe
„Curaj cât trebuie” de Cheryl Strayed
„Arta subtilă a nepăsării” de Mark Manson
„Cel mai iubit dintre pamanteni” de Marin Preda
„Salvați sufletele noastre” de Laurențiu Fulga
„Central Park” de Guillaume Musso
„Chemarea îngerului” de G. Musso
„Crimă și pedeapsă” de F. M. Dostoievski
„Prea multă fericire” de Alice Munro
„Cireșarii” de Constantin Chiriță
„Dama cu camelii” de Alexandru Dumas-fiul
„În spatele ușilor închise” de B. A. Paris
„Dincolo de bine și rău” de Friedrich Nietzsche
„Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez
„Hoțul de cărți” de Markus Zusak
„Sub aceeași stea” de John Green
„Fluturi” de Irina Binder
„În ape adânci” de Paula Hawkins
„Jocurile foamei” de Suzanne Collins
„Cimitirul animalelor” de Stephen King
„Înainte să te cunosc” (vol. 1, 2, 3) de Jojo Moyes
„Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry
„Îngerul noptii” de Becca Fitzpatrick
„Ucigașul ABC” de Agatha Christie
„Intermitențele morții” de Jose Saramago
„Invitație la vals” de Mihail Drumeș
„Onoare” de Elif Șafak
„Jane Eyre” de Charlotte Bronte.
„Iubindu-l pe Pablo. Urându-l pe Escobar” de Virginia Vallejo
„La cinci pasi de tine” de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry si Tobias Iaconis
„Cuvinte în albastru intens” de Cath Crowley
„Jocurile foamei” (vol. 1, 2, 3) de Suzanne Collins
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne
„Pisicile războinice” de Erin Hunter
„La răscruce de vânturi” de Emily Brontë
„Ciuma” de Albert Camus
„Maitreyi” de Mircea Eliade
„Parfumul” de Patrick Suskind
„Malakai” (vol. 1,2) de Adina Stephanie
„La cinci pași de tine” de Rachael Lippincott
„Subjugarea lui Shane MacKade” de Nora Roberts
„Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupéry
„Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi
„Geniu pustiu” de Mihai Eminescu
„Mizerabilii” de Victor Hugo
„Jane Eyre” de Charlotte Bronte
„Nuvele” de N. V. Gogol
„Oscar şi Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schimitt
„Fata care citea în metrou” de Christine Fèret de Fleury
„Pisica printre porumbei” de Agatha Christie
„Înneguratul început” de Daniel Handler
„Pollyanna” de Eleanor H. Porter
„Tuturor băieților pe care i-am iubit” de Jenny Han
„Psihocibernetica. Corectarea imaginii de sine” de Maxwell Maltz
„Maitreyi” de Mircea Eliade
„Nervozitatea la copii si adolescenți” de Dimitri Avdeev
„Sapiens” de Yuval Noah Harari
„Străinul de acasă” de Shari Lapena
„Tată bogat ,tată sărac” de Robert T.Kiyosaki .
„Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris
„Fericirea îmi scapă printre degete” de Agnes Martin Lugand
„Fata din tren” de Paula Hawkins
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
„Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez
„Ușa interzisă” de Gabriel Liiceanu
„În zadar” de Henryk Sienkiewicz
„Spațiul dintre noi”de Harville Hendrix
„Vei fi acolo?” de Guillaume Musso
„Malakai” (vol. 1,2) de Adina Stephanie
„Dama de treflă” (vol. 1,2)
„Vraciul. Profesorul Wilczur” de Tadeusz Dolega Mostowicz
„Jane Eyre” de Charlotte Bronte
Seria „After” de Anna Todd
„Fluturi” de Irina Binder
„Un șir infinit de țestoase” de John Green
Seria „Amurg” de Stephenie Meyer
„Luna Albastră” (vol. 1, 2) de Alyson Noel
„Îngerul nopții” de Becca Fitzpatrick
Seria „Instrumente mortale” de Cassandra Clare
Seria „Delirium” de Lauren Oliver
„La rascruce de vânturi” de Emily Bronte

Top 3 cărți de dezvoltare personală

Sabina Balmuș, clasa a XII-a E2

Zilnic suntem martori la multiple povești de succes, prin prisma platformelor social media și nu numai. Admirăm un anumit lifestyle și ne simțim inspirați de cei care îl practică, manifestă, oameni simpli, la fel ca noi, dar care au reușit să atingă anumite idealuri. Există, oare, vreo rețetă a succesului? Dorința de ascensiune sălășuiește în fiecare dintre noi, astfel pornim la drum cu obiective mărețe, însă marea majoritate ajungem să ne pierdem în tot acest traseu anevoios. Destinația la care ar trebui să aspirăm cu toții este transformarea în cea mai bună versiune a noastră, astfel am reuși să ne schimbăm calitatea vieții. Pentru fiecare dintre noi, succesul este perceput în mod diferit, însă oricare ar fi acesta, punctul de plecare este psihicul. Cu un mindset sănătos, iubire, răbdare și încredere față de sine, toate lucrurile la care visăm vor fi atrase în viața noastră precum un magnet. Cărțile sunt instrumentul principal când vine vorba de dezvoltarea noastră personală, este modalitatea perfectă de a investi în evoluția ta, așa că îți voi prezenta trei dintre cărțile care m-au ajutat:

• 

• 

• 

1. „Schimbând gândirea, îți schimbi viața” scrisă de Brian Tracy

„Orice crezi cu convingere devine realitatea ta.”

După ani de muncă, documentare, lecturi aprofundate şi experienţe multiple, Brian Tracy vine în ajutorul nostru. Această carte ne oferă sfaturi, legi ale Universului, lecții și principii valoroase pentru a ne „dresa” creierul, astfel încât să ne autodepășim. Autorul ne face să conștientizăm că mindset-ul nostru este cel ce ne dirijiează viața, cheia fericirii fiind eliminarea negativismului. Totodată, prin intermediul său, descoperim modalitatea de a ne detașa emoțional de părerile celor din jurul nostru, de a scăpa de nevoia de aprobare. Experimentăm fericirea și liniștea atunci când ne eliberăm de emoții precum cele ale vinovăției, fricii, furiei, rușinii, resentimentelor și îngrijorărilor. În drumul spre succes, este extrem de important să fim conștienți de propria valoare și de puterea pe care o deținem. Până nu vei citi această carte și nu vei face cunoștință cu concepțiile lui Brian Tracy, te vei afla în imposibilitatea de a înțelege cât de puternice sunt gândurile noastre și cum ne ghidează întreaga existență. Suntem ceea ce gândim.

• „Manualul femeii de succes” scrisă de Andra Olarean

„Corpul este doar o parte din noi. 99% din ce suntem este mintea.”

Această carte se adresează în special femeilor, tratând  aspecte legate de mindset, atitudine, alimentație, sport, buget, conectarea cu sinele, îngrijire personală plus altele. Prin intermediul acestui manual, am învățat că, dacă ar fi să definesc femeia de succes de astăzi printr-un cuvânt, acela ar fi „libertate“: libertatea de a gândi și a te exprima liber, de a-ți fi respectate valorile și de a-ți putea permite financiar să ai stilul de viață pe care ți-l dorești. Totodată, recomand această carte deoarece încurajez și susțin autorii români. Andra Olarean este o femeie de succes din România care și-a început cariera încă de la 15 ani, iar motto-ul ei este: „Succesul în viață constă în numărul persoanelor pe care le ajuți“.

• „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul” scrisă de Robin S.Sharma

„Astăzi este ziua care trebuie trăită plenar, nu când vei câștiga la loterie sau când vei ieși la pensie. Nu amâna niciodată să trăiești.”

Ne este prezentată povestea lui Julian Mantle, un avocat faimos, care, din cauza stilului de viață dezechilibrat ajunge la un pas de moarte suferind un atac de cord într-o sală de tribunal aglomerată. Sperând să-și găsească sănătatea, fericirea si împlinirea, el pornește într-o odisee extraordinară a unei culturi vechi în care descoperă un remarcabil sistem de eliberare a potențialului minții, trupului și sufletului și învață să trăiască cu mai multă pasiune, cu un scop bine definit și într-o pace deplină. Această poveste arată pas cu pas calea pentru a trăi viața cu mai mult curaj, în armonie, abundență și bucurie. Nu există greșeli în viață, doar lecții. Nu există experiențe negative, ci doar ocazii de a crește, de a învăța și de a avansa pe drumul autocontrolului. Din luptă vine puterea. Chiar și durerea poate fi un minunat învățător. Recomand această carte deoarece conține comori de înțelepciune care pot îmbogăți și îmbunătăți viața oricui.

Referințe:

• Andra Olarean, „Manualul femeii de succes”, Editura Lidana, București, 2018
• Brian Tracy, „Schimbând gândirea, îți schimbi viața”, Editura Curtea Veche, București, 2018
• Robin S.Sharma, „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul”, Editura Vidia, București, 2010

„Viața este frumoasă”sau „Jurnalul Annei Frank” – lecții de reziliență

Daria Vîrgă, clasa a X-a D

Viața poate nu vine cu o hartă, dar toți vor experimenta răsuciri și schimbări, de la provocări zilnice la experiențe ce au impact durabil, spre exemplu, moartea unei persoane dragi, un accident ce poate schimba viața sau o boală gravă. Fiecare schimbare afectează oamenii in mod diferit, aducând un val de gânduri și nesiguranță. Însă, in ciuda acestor lucruri, oamenii se adaptează bine în general la situații ce le schimbă viața și situații stresante. Toate acestea datorită rezilienței.

Psihologii definesc acest proces ca reprezentând capacitatea de adaptare în fața adversității, tragediilor, traumelor, amenințărilor sau surselor mari de stres, precum problemele de familie, probleme grave de sănătate sau factori stresanți financiari sau la locul de muncă. Astfel, reziliența implică o „revenire” din experiențele dificile, dar și o creștere personală puternică.

Deși aceste evenimente adverse sunt, cu siguranță, dureroase și dificile, nu trebuie să determine rezultatul vieții noastre. Avem multe aspecte din viață cu care ne putem controla, modifica și crește. Acesta este rolul rezilienței. A deveni rezilient nu ne ajută doar să trecem prin situații dificile, ci ne ajută să creștem și chiar să ne îmbunătățim viața pe parcurs.

Există persoane care se adaptează ușor și trec peste orice situație dificilă, cum ar fi Guido Orefice, un evreu italian, personaj principal în filmul „La vita è bella”, care trebuie să-i demonstreze fiului său, Giosue, că totul este un concurs, spre a-l proteja de ororile din lagărele naziste prin care trec. Cei doi trebuiau să reziste pentu a aduna o mie de puncte și a câștiga premiul cel mare care era un tanc adevărat. Copilul a respectat regulile cu mare grijă, stând ascuns cât mai mult posibil, scăpând astfel și primind premiul mult așteptat. Guido a murit împușcat în timp de copilul era ascuns. Fiecare suferință era transformată, cu ajutorul imaginației, în ceva frumos, tatăl avea capacitatea de a se adapta repede la fiecare situație și își revenea din orice dificultate.

Sunt însă și persoane care se adaptează mai greu la aceste situații, precum Anne Frank, autoarea celebrului jurnal scris în perioada persecutării evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Anne Frank, o fetiță evreică din Amsterdam, menționează în jurnalul cu coperți alb-roșii, primit la aniversarea de 13 ani, schimbările ce au loc în viața evreilor după ce Germania Nazistă a ocupat Țările de Jos. Ascunsă în anexa pregătită din timp pentru astfel de situații, Anne simte lipsa prietenilor adevărați și își numește jurnalul Kitty, acesta devenind singurul ei prieten. Fata se refugiază în timpul petrecut cu jurnalul său, exprimându-și sentimentele de frică în scris. Anne moare de tifos la vârsta de 15 ani, într-un lagăr de concentrare, înainte ca prizonierii să fie eliberați de britanici în aprilie 1945.

Astfel, deducem că reziliența este un factor important în viața noastră de zi cu zi, ajutându-ne să ne adaptăm și să trecem peste orice situație, fie ea ușoară sau dificilă.

Referințe:

• „Building Your Resilience”, https://www.apa.org/topics/resilience?fbclid=IwAR35gE-GZF2LpFv83CpNwlvMJR6yrVnHq8McC3y4ung0vNb3KueqMO1tYw8
• „Jurnalul Annei Frank”, Editura Humanitas, București, 2017
• „La vita è bella”, 1997, Regia: Roberto Benigni

Horia Veriveș: „Să râzi în fiecare zi și să te bucuri pe deplin de singura viață pe care ne-a dat-o Dumnezeu!”

Interviu realizat de Vlad Gogan, clasa a XII-a D

Vlad Gogan, elev în clasa a XII-a D, s-a implicat în activitatea acestui proiect drag nouă și a purtat un dialog cu domnul Horia Veriveș, unul dintre cei mai îndrăgiți actori ai Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Teatrul ocupă, cu siguranță, un loc special în inimile liceenilor noștri, iar perioada de acum ne face să îi simțim acut absența. Cu toate acestea am rămas în strânsă legătură cu oamenii teatrului prin intermediul inimoșilor noștri elevi. Horia Veriveș a devenit o prezență constantă și foarte îndrăgită a serilor de teatru care ne-au adunat împreună de atâtea ori în spiritul unor adevărate sărbători care au devenit repere ale frumosului uman în evoluția fiecărui adolescent. „Chirița în provincie”, „Colivia”, „Măcelăria lui Iov”, „O scrisoare pierdută”… doar câteva din piesele vizionate de noi și prin care Horia Veriveș ne-a fascinat prin talent și forța sa charismatică de a transmite emoții, bucurie, speranță, entuziasm.

• 

• 

• 

Vlad Gogan: În primul rând, dorim să vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră de a ne oferi un interviu și să vă transmitem toate aprecierile noastre pentru rolurile pe care le interpretați. Pur și simplu, serile de teatru în care v-am văzut pe scenă au devenit  puncte de reper pentru ce înseamnă viața ca spectacol, să trăiești cu empatie și autentic drama, tragicomedia condiției umane prin măiestria actoricească.

Horia Veriveș: Cu drag și mulțumesc pentru invitație.

V. G.: Profesia de actor este fascinantă pentru fiecare dintre noi. Când v-ați gândit să alegeți această carieră și ce anume v-a inspirat în această decizie de viitor?

H. V.: În clasa a IX-a, profesoarea mea de limba și literatura română, doamna Emanuela Ilie, de la Liceul de Chimie, unde am învățat primii doi ani, a înfiinţat o trupă de teatru și mi-a propus să fac parte din ea. Recunosc că nu am vibrat cu această idee pentru că doream să devin medic stomatolog, să duc tradiția mai departe, mama fiind medic stomatolog. Doar că, după puține discuţii cu dumneaei, m-am lăsat convins de propunere și sunt sigur, acum, că acea decizie a fost 100% bună. Următorul pas, să zicem, a fost să mă transfer la Colegiul Naţional de Artă „Octav Bancilă”, secția teatru. Acolo l-am avut profesor coordonator pe actorul Doru Aftanasiu. După care am fost admis la Facultatea de Teatru „George Enescu” din Iaşi, unde l-am avut ca profesor pe maestrul Dionisie Vitcu și iată că de 10 ani sunt angajatul Teatrului Național din Iaşi. Teatrul Național din Iaşi, unde mi-am dorit cu ardoare să fiu angajat. Și, când zic „cu ardoare”, nu exagerez cu nimic!

V. G.: Cum puteți descrie viața dvs. de licean? Care erau preocupările dvs. în acea perioadă care v-au îndreptat pașii spre lumea teatrului?

H. V.: În clasele a IX-a și a X-a am învățat foarte multă matematică, fizică și chimie, iar din clasa a XI-a am schimbat total macazul și am studiat foarte mult teatru. A fost o perioadă frumoasă, o perioadă de autodescoperire și o perioadă în care mi s-a consolidat dorința de a face teatru! Preocupările și gândurile erau duse spre teatru. Aveam multe ore practice pe săptămână și nu prea aveam la ce altceva să mă gândesc! A fost o perioadă în care am legat prietenii strânse, care durează și acum! Au fost și momente mai puțin bune, pentru că asta e viața! Dar, per ansamblu, cei doi ani pe care i-am făcut la „Octav Bancilă” au fost definitorii pentru a-mi hotărî și consolida singur destinul.

V. G.: Ce modele v-au inspirat în activitatea dvs.?

H. V.: Am mai spus asta, nu am modele din artă și nici nu mă inspir! Urmăresc actori/artişti și le apreciez munca, dar modele nu am avut. Singurele modele pe care le am sunt părinții mei care au investit în mine, în studiile mele, care m-au ajutat să mă dezvolt pe plan intelectual și cultural. Și este bine și important ca noi, copiii, să ne luăm modele, dacă avem cum, din cei foarte apropiați.

V. G.: Ce cărți v-au marcat existența?

H. V.: Îmi place foarte mult Haruki Murakami, pentru scrierea simplă, dar totodată complexă și plină de simboluri. Salman Rushdie pentru lumea fantastică pe care o creează și, la fel, pentru problematica pe care o ridică opera sa. Dostoievski, care cred că nu mai are nevoie de prea multă prezentare. Albert Camus, un geniu al literaturii mondiale. Recomand elevilor liceului patru cărţi pe care le-am citit recent: Fredrik Backman: „Un bărbat pe nume Ove”, Editura Art; Guillermo Arriaga: „Sălbaticul”, Editura Art;Irvin D. Yalom: „Problema Spinoza”, Editura Vellant; Heather Morris: Tatuatorul de la Auschwitz, Editura Humanitas.

V. G.: Ce piese de teatru v-au marcat existența?

H. V.: Toate piesele, într-un fel, te ajută să te dezvolţi. Eu vorbesc din prisma actorului. Și poți învăța cum se face și cum nu se face! Nu cred că m-a marcat vreo piesă până acum.

V. G.: Ce rol preferați din cele pe care le-ați jucat pe scenă?

H. V.: Chiriţa, fără discuții. Este un rol pe care mi l-am dorit. Speram să îl joc pe la 45-50 de ani, dar destinul a făcut să îl joc mult mai devreme. Ceea ce m-a bucurat și împlinit nespus. Să nu se înţeleagă greșit că nu îmi joc celelalte personaje cu aceeași iubire, în niciun caz. Fiecare rol trebuie iubit și tratat cu respect, dacă îți faci profesia cu dragoste adevărată  faţă de public și scenă. Dar „Chiriţa” este un rol după care am „tânjit” multă vreme. Și mă bucură faptul că a fost primită și acceptată foarte bine și repede de publicul ieşean. Până la pandemie jucasem 50 de spectacole, toate Sold Out. Asta zice multe despre acest spectacol.

V. G.: Povestiți-ne despre un succes al dvs. Cum ați reușit să îl faceți posibil, ce obstacole ați întâmpinat și cum l-ați depășit?

H. V.: Succes… Nu prea știu ce înseamnă acest cuvânt! Arta nu se face pentru succes sau premii. Arta se face pentru sufletul omului. Din punctul meu de vedere toate rolurile pe care le-am însufleţit au fost un real succes. Nu pot face diferenţe prea mari între ele. Toate sunt copilaşii mei! Un părinte trebuie să își iubească copiii la fel!

V. G.: Care este deviza dvs.?

H. V.: Să râzi în fiecare zi și să te bucuri pe deplin de singura viață pe care ne-a dat-o Dumnezeu!

V. G.: Care sunt valorile dvs. cele mai importante?

H. V.: Familia, sinceritatea, bunul simţ, perseverenţa, profesionalismul, iubirea.

V. G.: Un mesaj aveți să transmiteți colegilor mei, mai ales acum, în această perioadă de izolare și incertitudine?

H. V.: Să fiți puternici. Să nu vă lăsați doborâți de absolut niciun impediment care vă iese în cale. Să fiți sinceri cu voi înşivă. Să vă bucuraţi de viață și să încercați să fiți cei mai buni în ceea ce faceți! Să nu fiți un produs hibrid al societății, ci unul sincer și adevărat al vostru! Și mult succes celor care dau examenul de Bacalaureat anul acesta. Vă țin pumnii!

Ana Hegyi – actriță, profesoară, prezentatoare, organizatoare de evenimente culturale: ,,Toți copilașii au aripi, tu trebuie să îi înveți să le deschidă…”

Interviu realizat de Andreea Butnaru, clasa a X-a F

Poate că acesta este secretul în relaţia ei cu cei pe care îi pregăteşte (în calitate de profesor) sau cu cei pe care îi întâlneşte (în calitate de actriţă). Gingaşă, cu un aer diafan de zână bună, mereu cu zâmbetul pe buze, Ana Hegyi se identifică mai ales cu bucuria. Bucuria pentru joc, bucuria pentru ceea ce imprimă în elevii pe care îi îndrumă, bucuria unor săli pline şi a unui succes pe care orice artist şi-l doreşte. Ana Hegyi este actriţă, profesor de teatru, predă actorie, mişcare scenică, dicţie, este profesor organizator al Festivalului Judeţean de Teatru „Edu Teatru” şi al Festivalului Naţional de Teatru de Păpuşi şi Pantomimă „Cătălin Damian”, prezintă evenimente, concursuri judeţene, naţionale, internaţionale, competiţii sportive, gale. Din anul 2008 joacă la Ateneul din Iaşi, dar şi pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” sau în producţiile Companiei „FAPT”. Este absolventă a Facultăţii de Teatru de la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”, specializarea Artele Spectacolului de Teatru, clasa prof.univ.dr. Dionisie Vitcu, dar şi a studiilor de master la aceeaşi specializare.

• 

• 

• 

• 

Andreea Butnaru: Cum a început totul și cum ați descoperit această pasiune?

Ana Hegyi: Eram elevă la Palatul Copiilor la gimnastică și cor. Făceam aceste activități la îndemnul bunicii. Într-o zi am trecut cu bunica pe lângă sala de spectacole de la Palatul Copiilor. Erau preselecții pentru toate cercurile de la Palat. Bunica m-a îndemnat să particip să vedem ce descoperim… Poate găsesc o activitate pe care să o iubesc și m-au selectat la teatru. Așa a început totul, la 5 ani, la Palatul Copiilor Iaşi. Am și acum în minte imaginea comisiei care era la preselecție, dar în suflet mi-a rămas imaginea primului meu profesor de teatru, Sorin Damian.

Andreea Butnaru: Cum vă pregătiți pentru interpretarea unui rol?

Ana Hegyi: Depinde de spectacol. Sunt personaje care ți se potrivesc ca o mănușă, iar unele care necesită zile și nopți pentru a le descoperi, pentru a ți le asuma, dar la finalul acestui studiu satisfacțiile sunt imense. Simt o bucurie imensă la întâlnirea cu fiecare personaj primit.

Andreea Butnaru: Repetați textele înainte de a intra pe scenă?

Ana Hegyi: Nu, niciodată. Cu câteva ore înainte, la spectacolele pe care le jucăm des, facem o repetiție de text. La spectacolele pe care le jucăm mai rar, facem repetiții cu două-trei zile înainte. Cu câteva minute înainte de a începe suntem pregătiți în culise, cu emoție și bucurie pentru a începe, concentrați pe ce avem de făcut.

Andreea Butnaru: Cum vă simțiți în culise?

Ana Hegyi: În culise e o lume MAGICĂ! Ești personaj, îți dozezi emoțiile, le vorbești, asculți cum bate în tine inima personajului. Te concentrezi și aștepți cu nerăbdare să pășești pe scenă, în fața publicului.

Andreea Butnaru: Care a fost reacția dvs. la întâmpinarea primului obstacol?

Ana Hegyi: Obstacole?? Mereu am găsit soluții și obstacole nu prea. Am reacționat mereu cu bucurie, pasiune, dedicație, dorință.

Andreea Butnaru: Ați fost/sunteți susținută de familie si prieteni?

Ana Hegyi: Fac teatru de la 5 ani. Am făcut parte din trupa de la Palatul Copiilor Iaşi și am colindat țara în lung și în lat la concursuri naționale. Am avut mereu prieteni care m-au susținut pentru că teatrul este o muncă de echipă în care ne susținem reciproc pentru a oferi magie publicului. Familia a fost și ea alături de mine și a avut încredere în mine, a stiut că pot. Mulțumesc tuturor profesorilor, colegilor, familiei că m-au susținut mereu necondiționat.

Andreea Butnaru: Pe lângă teatru, mai practicați și alt tip de artă?

Ana Hegyi: Teatrul m-a învățat ca e nevoie de mai mult pentru a fi mai bun, așa că, alături de trupa mea, ,,So trupa”, de la Palatul Copiilor am învățat să ne pictăm costumele, decorul, am învățat de la elevii talentați să dansez.

Andreea Butnaru: Minunat! Cum vă simțiți când vă vibrează scena sub tălpi?

Ana Hegyi: Ce întrebare magică!! E un sentiment unic și de fiecare dată e altfel. Același rol poate, dar altă experiență. Teatrul te învață să trăiești într-o bucurie continuă, îți permite să te cunoști, să-ți gestionezi emoțiile, să le conștientizezi.

Andreea Butnaru: Cât de greu a fost să parcurgeți acest drum pentru a ajunge unde sunteți astăzi?

Ana Hegyi: Nu mi se pare nimic greu. Iubesc ceea ce fac, am fost de mică foarte serioasă, muncitoare și am privit totul ca pe un joc, un joc cu mine, cu ceilalți… Un joc, simplu, firesc, natural.

Andreea Butnaru: Ce v-a ajutat să continuați în momentele grele? Cum ați făcut față?

Ana Hegyi: Am plâns când am fost dezamăgită în liniștea camerei mele, mi-am șters lacrimile și am simțit ca asa a fost sa fie. Nimic nu este întâmplător, fiecare experiență, fie ea și nefericită, te face mai bun. Încrederea și zâmbetele m-au făcut mereu să o iau de la capăt, dar și mama de la care am învățat sa fiu pozitivă în orice situație – nu mai spun de bunica cu vorba ei celebră: „După furtună iese mereu soarele!”

Andreea Butnaru: De ce ați ales să fiți actriță?

Ana Hegyi: Am fost un copil introvertit, rușinos. Păstrez și astăzi ceva din copilărie, dar prin teatru am reușit să mă cunosc. M-am înscris la teatru ca să mă cunosc, sa îmi depășesc temerile, fricile și am realizat ca asta este ceea ce vreau sa fac pentru toată viața.

Andreea Butnaru: Ați avut parte de experiențe neplăcute cu publicul?

Ana Hegyi: Nu, sincer, niciodată, doar experiențe minunate.

Andreea Butnaru: Cât de mult contează energia publicului la un spectacol? Mult, foarte mult, mai ales când joci pentru copii. Energia publicului îți dă încredere, acuratețe, putere.

Andreea Butnaru: Ați avut vreodată parte de un spectacol nereușit din cauza publicului?

Ana Hegyi: Nereușit nu, clar, dar cu o energie joasă, da. Depindem de partenerii de scenă, de public, dar nu întotdeauna. Există tehnici pentru a te detașa de toate și să strălucești indiferent de condiții.

Andreea Butnaru: Cum v-a schimbat această carieră viața?

Ana Hegyi: Teatrul face parte din mine. Cred că, dacă un chirurg ar „săpa” în mine, ar găsi pe suflet scris „Teatru”. Fac asta de când mă știu, iubesc ceea ce fac și mă bucur că pot transmite și elevilor mei bucuria de a fi pe scenă, bucuria de a-i învăța să își construiască aripi și apoi să le deschidă pentru a avea o viață minunată.

Andreea Butnaru: Germania, Spania, Belgia, Turcia, Lituania, Italia şi urmează Austria… ca profesor coordonator de trupă. Ce înseamnă această activitate pentru dvs.?

Ana Hegyi: Mă bucur că pot să deschid uşi pentru elevii mei, să învăţ alături de ei şi să îi fac să ajungă nişte oameni minunaţi. Aceste experienţe sunt o bucurie a sufletului, atât pentru ei, cât şi pentru mine. Creştem împreună, revenim acasă mai bogaţi, mai bine pregătiţi pentru orice ne rezervă viitorul. Toţi copilaşii au aripi, tu trebuie să îi înveţi să le deschidă (să le întindă) şi să zboare cât mai sus!

Andreea Butnaru: Care este trupa dvs. de suflet și cine sunt copiii care o alcătuiesc?

Ana Hegyi: Fiecare trupă are farmecul ei, iar elevii mei trec alături de mine prin toate trupele, cresc şi ajung în trupa „cea mare” pe care prima mea generaţie de elevi a numit-o „So Trupa” (adică trupa cea mai tare!!!). La început trupa a fost formată exclusiv din elevi de liceu, dar în timp am adus în ea şi elevi de gimnaziu, dornici să se ridice la standardele celor de liceu (când spun standard, mă refer exclusiv la maturitatea liceanului în comparaţie cu cei mai micuţi, de gimnaziu).

Andreea Butnaru: Ce înseamnă Ateneul din Iași pentru dvs.?

Ana Hegyi: La Ateneul din Iaşi am găsit mereu linişte, o a doua casă, colegi minunaţi şi BUCURIA de a juca! Fiecare personaj a fost şi este o provocare! Suntem o echipă minuntă pentru că suntem uniţi, ne respectăm, ne încurajăm şi ne ajutăm să facem faţă tuturor provocărilor, împreună. Managerul Ateneului ne provoacă mereu, ne susţine şi ne bucurăm de toată încrederea lui. Simt cum creştem în fiecare zi, sălile sunt pline, iar publicul simte vibraţia noastră pozitivă. Ce faceți atunci când aveți timp liber, în afară de familie? Când am timp liber zâmbesc, mă plimb, citesc, merg la teatru, la operă, mă uit la filme şi la desene animate!

Andreea Butnaru: Un gând pentru cititorii Revistei Liceului Teoretic ,,Ion Neculce”?

Ana Hegyi: Să vă bucuraţi de tot ce vi se întâmplă! Viaţa e magică, dacă noi ne dorim asta!

Volumul celei de-a II-a ediții a Simpozionului „Dimensiuni axiologice și transdisciplinare ale educației prin cultură” organizat de Liceul Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos

Coordonatori volum:

Sergiu-Constantin Enea

Ionela Mihăilescu

Daniela-Elena Vană

Sofica Vană

Paula-Livia Vorniceanu

Larisa-Dana Zugravu

A doua ediție a Simpozionului județean, cu participare internațională, „Dimensiuni axiologice și transdisciplinare ale educației prin cultură”, era prevăzută a fi organizată de Liceul Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos, pe data de 1 aprilie 2020, în cadrul proiectului  „Unitate prin cultură”. Dat fiind contextul pandemic actual, simpozionul a fost transferat în mediul online prin publicarea unor lucrări atât pe blogul proiectului, cât și pe pagina de Facebook a Liceului Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos, precum și prin popularizarea volumului în mediul online.

Simpozionul a reprezentat o oportunitate de a evidenția dimensiunea educațională a cunoașterii patrimoniului național, prin abordarea unor subiecte de interes didactic ce vizează dezvoltarea conștiinței și exprimării culturale în rândul tinerilor, competență-cheie esențială managementului vieții personale, necesară integrării cu succes în viața socială, într-o economie bazată pe cunoaștere și caracterizată prin diversitate culturală. Asimilarea valorilor, conștientizarea identității culturale naționale constituie doi factori primordiali ai îmbunătățirii calității vieții, considerent generat de premiza conform căreia cunoașterea contribuie decisiv și semnificativ la creșterea economiei și a standardelor de viață. Multe domenii pot concura în formarea și dezvoltarea orizontului cunoașterii al tinerilor, însă un loc important îl deține conștientizarea de către tineri a rolului culturii lor naționale în Europa și în lume. Un orizont al cunoașterii dezvoltat în mod organizat și din abundență poate fi un ghid în lumea contemporană și îi va ajuta să rezolve probleme complexe ale lumii actuale. Moștenirea culturală ocupă o poziție specială în dezvoltarea unei țări, având în vedere faptul că ocupă un loc special în memoria colectivă a unei nații, iar această moștenire trebuie protejată și respectată.

Totodată, simpozionul s-a constituit într-o platformă de diseminare a bunelor practici cu privire la procesul de învățare experiențială culturală, a metodelor și tehnicilor de lucru destinate a forma și dezvolta competențele culturale ale elevilor și se va centra, prioritar, pe creativitatea şi experienţa tinerilor și a cadrelor didactice. Astfel, simpozionul a constituit un bun prilej pentru promovarea și diseminarea unor abordări diverse ale metodelor active și interactive de predare utilizate în activitățile educaționale, cât și o oportunitate pentru realizarea unui schimb de bune practici atât între elevi, cât și profesori de diferite discipline, din diferite instituții de învățământ din județul Iași.

În altă ordine de idei, simpozionul a venit în întâmpinarea culturii, aceasta fiind considerată motorul unei dezvoltări sociale și economice sustenabile și va promova dialogul intercultural pentru menținerea unor relații inter-comunitare armonioase. Scopul acestuia constă în configurarea și dezvoltarea în conștiința elevilor a unui sistem de valori, inspirate de modelele axiologice românești, care să se constituie într-o componentă motivațională și volitivă, determinantă pentru un viitor de succes.

În acest sens,am contribuit la îmbunătățirea proceselor educaționale în școlile partenere prin asigurarea schimbului de experiență ce s-a desfășurat prin colaborarea interinstituțională din cadrul acestui proiect, pe întreaga durată a proiectului. 

Simpozionul  s-a adresat atât elevilor și cadrelor didactice din județul Iași și din țară, cât și școlilor cu predare în limba română, din afara țării, reprezentanților comunității culturale locale, județene, naționale și internaționale.

În acest sens, am propus o secțiune dedicată elevilor din clasele V-VIII și IX-XII, intitulată „File inspirate din cronicile lui Neculce”, prin care am invitat elevii să își exprime viziunea asupra diferitor aspecte ale istoriei, culturii și civilizației Moldovei, prin creație literară și creație plastică. A doua secțiune se adresează profesorilor, diferitor personalități din domenii asociate educației, și se intitulează „Coordonate culturale ale demersului didactic”, urmărind valorificarea experiențelor profesionale în activitățile formative cu tinerii, pentru a contura o imagine de ansamblu de actualitate asupra a ceea ce este inovativ și de inspirație în comunitatea școlară extinsă, la nivel județean, regional, național și internațional, cu accent pe patrimoniul românesc de pretutindeni.

Astfel, la ediția din acest an au luat parte 83 de elevi și 74 de profesori din 41 de unități de învățământ din țară și din Republica Moldova. Volumul curent se dorește a fi o oglindă a proiectului nostru, astfel încât este structurat în două părți. Prima secțiune, „File inspirate din cronicile lui Neculce”, este dedicată elevilor și cuprinde lucrările premiate în cadrul concursului de creație literară, organizate pe cele două niveluri: gimnazial și liceal. Cele 23 de lucrări plastice premiate vor fi organizate într-o expoziție lansată în cadrul unui vernisaj ce va avea loc în ziua simpozionului. A doua secțiune, „Coordonate culturale ale demersului didactic”, conține articole semnate de cadre didactice și specialiști în diferite domenii culturale.

În concluzie, volumul de față, în acord cu intenția noastră de a oferi o compilație de textualitate culturală și a conferi un caracter polifonic identității noastre naționale, conturează premizele unui dialog deschis, cu scopul creării unor noi situații de învățare prin colaborare și parteneriat. Asemenea cărturarului Ion Neculce, explorăm prototipurile istorice și culturale ca surse de inspirație pentru a crea noul în prezent, a reanima modelele de odinioară pentru a ne insufla spiritul realizării acelor lucruri care chiar contează în evoluția tinerilor. Toți autorii prezenți în acest volum joacă un dublu rol, de actori și naratori, autori a două acțiuni diferite: a trăi (a participa, a experimenta) și a scrie (a aminti experiența, povestea), regăsite și în alteritatea naratorială a predecesorilor noștri cronicari moldoveni, înscriși, prin letopisețele lor, în compartimentul scrierilor factuale. Granița factualității este intersectată de ficționalitatea și creativitatea elevilor care transpun în percepția lor artistică înțelesurile faptelor de altădată, conferind, astfel, abstractului conținuturilor învățării curriculare acea concretețe și expresie culturală care te îndeamnă să te bucuri de darul cunoașterii, de fructele educației.

Mulțumim tuturor participanților și partenerilor pentru implicare!

Editorii, 25.02.2020

REFERENT ȘTIINȚIFIC AL VOLUMULUI: prof. dr. Sergiu-Constantin Enea

ECHIPA DE PROIECT:

Coordonatori:

prof. dr. Sergiu-Constantin Enea, prof. Paula-Livia Vorniceanu

Membri:

prof. Irina-Roxana Bulai, prof. Lili Ciobanu, prof. Ionela Mihăilescu, prof. Daniela-Elena Vană, prof. Sofica Vană, prof. Traian Vasile, prof. Larisa-Dana Zugravu

PARTENERI: Inspectoratul Școlar Județean Iași, Primăria Orașului Târgu Frumos, Casa Corpului Didactic „Spiru Haret” Iași, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Editura „Spiru Haret” Iași, Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” Iași, Muzeul Național al Literaturii Române Iași, Asociația Societas Pro Patrimonium

COLABORATORI: Iustin Olariu , prof. Laura-Mihaela Pascariu

TEHNOREDACTARE: prof. Corina-Diana Alexa-Angheluș, prof. Larisa Fodor, prof. Laura Grama, prof. Gabriela Popa, prof. Adina-Elena Sîncu

MIHAELA MIHALACHE, PREMIUL I, LICEU
PROF. INGA RUSU
COLEGIUL NAȚIONAL „AVRAM IANCU” ŞTEI, BIHOR

Timpul, mare pictor de povești,
Cu ale ceasului dragi feţe,
Aleargă prin veștedele cărţi
Și îți alege ce să îndrăgești.

Prin galbenele file el socoate
Că vieții îi picteaz-un sacru har,
Când viața se rezumă la tipar;
Și sufletul, el singur, mai răzbate.

Între grădini cu garduri de granit
Un bour îi inspiră nemurirea
Unui popor ce n-a văzut pieirea,
Decât în timpul ce-a pierit.

O, tu, boure de aur!
Destinul nostru ai descris
Prin trecutul ce, ca-n vis,
Ni l-ai lăsat nouă tezaur.

Un gram de mistic ai adus,
Neculce, om cu inima de rană!
Zdrobit ai fost și în prigoană…
Omagiu țării tale ai adus

La mandra stână, mândrul codru;
Căci din pană pentru pană,
Tu ai continuat cu seamă
Muncă grea pentr-un terestru.

Cu minte limpede de dascăl
Ascultat-ai pe copiii
Răposatelor decenii,
Ce le-ai pus un negru văl.

Neculce, om cu suflet de domn!
Tu, somnul greu ce-a stat pe pleoapa țării,
Ai alungat și arătat-ai zorii
Posterității ce încă stă în somn.

Martir prin cronici şi prin file
Prin grai tu adevărul ai impus
Baznelor ce giulgi trecutului i-au pus,
Dar și l-a noastră izbăvire…

O pajiște de dor, de tihnă,
Un codru ce doinind se-alină,
Povestea vieții românești,
Din suflet, tu o iscălești.

Glorie macabră, tu socoți trecutul
Letopisețului ce a fost conturat din avutul
Străin, cu ziduri între adevăr
Și crudul eșec notat de-a fir-a păr…

Păstori, boieri și veacuri laolaltă
În pagini vechi tu ai înghesuit,
Speranța vieții tale ai zidit;
Izvor creat-ai. Nu o baltă…

Cu sufletu-împăcat privești
Inimile ce întemeiază
Istoria tărâmurilor pitorești
Conștiința la care priveghează.

Și a vegheat eternul Cronos,
Pictor cu aripi milenare
A cărui aurie floare
E faţa ceasului duios.

BOGDAN IVANOV, PREMIUL I, LICEU
PROF. OANA-GABRIELA AGACHE
LICEUL TEORETIC „GRIGORE MOISIL” TULCEA

3 octombrie 1917
Fort de Vaux, Franța
Dragă mamă,

Am ajuns cu bine pe front. Drumul a fost epuizant și vagoanele pline de tineri ca noi, gata de luptă. Atmosfera generală a fost veselă. Toți vor să devină bărbati, să omoare, să aducă medalii acasă. Culmea, cel mai ursuz era un individ cu uniformă curată și epoleți. Dacă îmi amintesc bine, purta medalia eroilor. Mă întreb ce a făcut. Își ținea spatele drept, să fi fost sergent, poate chiar caporal.
Din prima zi am fost puși la treabă serioasă: săpat de tranșee. Pămâtul deja uscat este foarte greu de săpat, iar ploaia care să îl înmoaie nu este. Acum e seară și avem liber. Nikolaj a cunoscut niște băieți, unul dintre ei lucrează la cantină. O să ne ospătăm! Toate bune vouă, sper ca războiul să se termine în jumătate de an, iar eu și Nikolaj să cumpărăm acea fermă din banii pentru înrolare.
Plini de viață, Lazăr și Nikolaj
– Lazăr, mai termini odată? Trebuie să mergem!
– Imediat. Stai să o duc la poștă.
La focul de tabără erau șase: Lazăr, Nikolaj, trei tovarăși noi și ursuzul din tren. El s-a alăturat imediat ce a văzut că băieții încălzesc supa la conservă pe foc. „Aveți loc și pentru un camarad mai bătrân, așa-i?” s-a invitat el și s-a așezat fără să primească răspunsul. Nu a trecut mult însă până când au devenit foarte bucuroși de prezența lui. Avea cele mai interesante povești. Și le-a prezentat mitraliera lui, „Automatico” seria 15, care poate să tragă douăzeci și patru de gloanțe în șase secunde. Un monstru pe lângă M1903-urile lor care se blochează și trebuie încărcate după fiecare foc. A stat în Centrul Medical timp de două luni după ce o mină s-a detonat aproape de el. Fără două degete la picioare e mai bine decât să fii cel care a detonat-o. Înainte de accident era tanchist: conducea noii monștri de fier creați de om pe două șenile late care calcă în picioare orice: bolovani, copaci, ziduri, case, oameni.
Acum s-a înrolat în infanterie: nu vrea să riște să rămână cu tancul înghețat iarna pe câmp. În plus, trebuie să folosească noua armă. Până la orele dimineții, doi sârbi, un ungur, un român și doi italieni (frați și ei) au stat în jurul focului, vorbind despre glorie și victorie, săturați de lupta în tranșee.
A doua zi, Lazăr și Nikolaj au fost despărțiți. Nikolaj, fiind mai mare, a fost trimis cu o echipă de cercetași începători: va face pe santinela în pădurea de la marginea fortului împreună cu italianul și românul de la foc.
Lazăr, de 16 ani, a fost trimis la lustruit ghetele și baionetele superiorilor. Nu se plânge: mai bine, decât să-ți rupi spatele săpând tranșee. Printre carabine cu lunete și semiautomate a dat și de o mitralieră ”Automatico”, la fel ca cea a prietenului lor. Acum, la lumina puternică, o vede mai bine. Este făcută din două părți: mecanismul propriu-zis din metal lucios (posesorul ei o lustruia) cu formă futuristă, nu ca armele lor care seamănă cu niște bastoane. Are un reticul dublu din metal și un mâner pentru stabilitate la bază. Nu a folosit niciodată o armă automată, dar a auzit că poate să disloce umărul celui care nu e atent. Patul armei este din lemn roșiatic, frumos șlefuit. Pe plăcuța de metal prinsă pe partea stângă scrie: ,,Caporal I. Bernat”. La focul de tabără nu au întrebat numele sau rangul pe care îl are, dar Bernat poate fi unguresc. Curios lucru, încărcătorul se atașează cu susul în jos, pe partea superioară a armei. Oare nu îl deranjează pe posesor la țintire?
Munca ușoară a lui Lazăr a fost întreruptă după-amiază. Conducătorii fortului se așteptau la un atac din partea francezilor în noaptea ce urma, așa că a fost trimis să ridice fortificații cu saci de nisip. Gândul la un atac l-a neliniștit iar munca părea mai ușoară.
În timp ce Lazăr construia un post strategic amplasat pe o colină din care o mitralieră fixată va apăra intrarea în tranșee, Nikolaj stătea pe o stâncă cu binoclul în mână. Într-un sfert de oră trebuie să facă schimb de tură și să se întoarcă în fort, la fratele lui. Toată ziua au făcut cu schimbul de pază. Îl dureau ochii de la privirea încordată spre munții din față. Se întoarce pentru a coborî stânca, dar italianul îl oprește: Stai, vezi ceva acolo? Nikolaj își mijește ochii și i se pare că vede un punct venind dinpre vest. Se uită prin binoclu.
-Nikolaj… Ce stai așa? Ce vezi?
Prin lentile vede o duzină de bombardiere venind spre ei.
Ordin de urgență din partea generalului Niklas:
În zonele de defensivă a fortului Fort de Vaux, respectiv colinele A3, A4, A7, A8, A10, A11, să fie întărită apărarea întru preîntâmpinarea unui posibil atac în noaptea dintre 3-4 octombrie de către ofițerii angajați zonelor.
Fortul are formă de dreptunghi, un capăt lipit de munte iar celălalt îndreptat spre vest, unde sunt tranșeele. În munte a fost construit un buncăr ca ultimă soluție de defensivă în caz că inamicul trece de tranșee și de mitralierele montate.
Lazăr își așteapta fratele în zona corturilor când alarma a fost activată. O voce răgușită le aduce la cunoștință declanșarea defensivei. Un post de cercetași a lansat racheta roșie, semnalul pentru atac inamic. Toți soldații trebuie să se înarmeze și să fie pe poziție în tranșee. Lazăr nu avea armă deoarece a ajutat la construirea buncărului. Depozitul de arme este spre munte. Aleargă printre camarazii lui în direcție opusă. Din depozit îl vede pe italian ieșind. Își urează un: ,,Ne vedem după” apoi fuge cu ceilalți. În depozit era un moșuleț cocoșat și chel, probabil printre veteranii voluntari. Îi întinde o carabină M 1903, dar se răzgândește uitându-se la el și îi dă un revolver: „Nu ai forță să țintești destul de repede în tranșee cu o carabină.” Lazăr ia revolverul și iese grăbit din depozit. Picioarele vor să fugă, dar corpul e înțepenit: cu ochii larg deschiși, Lazăr vede un înger pe cer, cu aripile larg desfăcute venind spre el. Megafoanele turuie: „Este un atac aerian! Toată lumea să se retragă în buncăr! Am fost informați gre…” Continuarea nu se mai aude. Din tranșee, pământul explodează, înghițind oamenii. Din gurile de intrare ies unii țipând, alții în flăcări, un corp fără cap se lovește de ceilalți. Lazăr își revine în simțiri când bărbatul responsabil pentru depozit îl împinge la o parte și fuge spre buncăr.
Oamenii apar din toate direcțiile iar dinspre tranșee vine un tsunami de pământ cu flăcări și se ridică un nor de gaze. Cei de acolo țipau, se împiedicau, se loveau de pereți de parcă nu vedeau. Lazăr fuge spre gaura din munte. La intrare, toți se îmbulzeau. Printr-un cadru de trei metri intră douăzeci de inși odată. Un bărbat bondoc, cu burtă, a fost împins pe jos. Nu putea să se ridice. Era călcat pe spate, oamenii se apucau de umerii lui, iar când un tânăr s-a împiedicat, a aterizat cu genunchii pe capul bărbatului, lăsându-l inconștient. Intrarea devenea din ce în ce mai anevoioasă. Tânărul a provocat o reacție în lanț, soldații se împiedicau, se cățărau unii peste alții. În spate, exploziile se întețeau. Oamenii care ieșeau din norul de praf erau mutilați, unii cu brațele smulse, alții cu fața arsă, fără urechi sau nas, majoritatea aveau ochii însângerați și mulți cădeau pe jos înainte să ajungă la intrarea în buncăr. Mulți nu se mai ridicau.
Dinăuntru se dă ordin să se închidă poarta iar Lazăr se află deja în buncăr. L-au târât pe bărbatul bondoc înăuntru ca să nu fie strivit de metal. Bombardamentul a încetat, dar gazul verde se apropie de ei. Poarta începe să coboare iar gazul se rostogolea îngrijorător de repede. Un grup de soldați se apropie de ei. Țipă, aleargă, imploră să nu se închidă poarta. Sunt ca și morți. Pe drumul principal se apropie un corp: își târăște picioarele pe jos, ciotul care i-a rămas din mâna stângă picură fierbinte, o falcă a fost topită de bombele incendiare iar măselele dezgolite îi dau impresia unui rânjet forțat, împreună cu dinții lipsă din față. Urechea și ceafa i-au fost spulberate și creierii însângerați scoși la iveală îi alunecă din emisfera stângă: nu mai știe să țipe. Privirea îngrozită a celor din buncăr urmărește cum poarta coboară. Printre cioturile pe care merg unii dintre răniți, gazul verde se rostogolește fără oprire: 15 metri, 10 metri, 5 metri. Odată cu hârâitul ușii a dispărut și lumina. Ricoșeu de gloanțe în ușă. Tovarăși, lăsați-ne înăuntru! Într-un minut toate s-au oprit.
Este un timp limită în care poți sta în șoc. Pentru Lazăr, acesta a durat cam șapte minute. Au supraviețuit apocalipsei și timpul s-a dat peste cap. În jurul lui e întuneric complet. Obiectele nu s-au format încă din praful dens, iar în aer pluteau mirosuri metalice, sunete statice și căldura insuportabilă a marelui BANG. Cu fiecare minut, obiecte se conturau, se mișcau, se loveau și se contopeau în flăcările iadului. Iar în a șaptea zi a zis SĂ FIE LUMINĂ!
TremurăTremură
ClipeșteClipeșteClipeșteClipește
-Toată lumea atenție la mine! TremurăTremură Am fost trădați de cercetașii noștri TremurăTremură trădați de cercetașii TremurăTremurăTremură trădați TremurăTremură trădați.
Poarta s-a deschis în jurul orei nouă dimineața. Au ieșit cu mâinile sus gata de predare. Dacă ați experimentat vreodată, paranoia crește odată cu frica. În cazul de față, soldaților le este frică să coboare mâinile pentru a nu supăra un posibil lunetist. Rezultatul? Bărbați cu mâinile ridicate spre cer a rugăciune pentru sufletele celor morți de lângă ei. Lipiți de peretele stâncii, la intrarea spre buncăr, în poziție de târâre sau pur și simplu trântiți pe jos, siluetele celor prinși afară. Aveau noroc – o ploaie ușoară a alungat muștele și a acoperit mirosul de chimicale și de carne prăjită.
Generalul a mobilizat soldații pentru curățarea fortului. Lazăr a fost trimis în tranșee, unde au murit cei mai mulți oameni. Bombele explozive, împreună cu cele incendiare și acide au tendința de a topi țesutul uman, ajungând să fie un amestec de oase, membre, haine și substanță roșie aproape lichidă. Ploaia s-a pornit destul de puternic încât să înmoaie pământul și resturile umane. Lazăr folosea o lopată pentru a aduna totul laolaltă. Sub toate tremurăturile și ticurile lui nervoase, el se gândește cât de ușoară este treaba aceasta pe lângă săpatul tranșeelor. Metalul trece ușor prin zeama roșie cu un mic pleosc TremurăTremurăClipeșteClipeșteClipește. Vârful lopeții se lovește de ceva tare. Lazăr își afundă degetele și scoate la iveală o armă. Patul din lemn a ars, dar a rămas țeava. Încărcătorul care se cuplează deasupra este plin de gloanțe – nu a fost folosită. Tu ești, bătrâne Bernat? TremurăTremură Treci înăuntru. ClipeșteClipeșteClipește Lazăr ia cu lopata substanța roșie de la picioare și îi dă vânt în găleata de cincisprezece litri aproape plină.
În fața plutonului a fost adusă echipa de cercetași vinovată pentru tragedia petrecută cu două zile înainte. În linie, la un metru de perete stau Nikolaj, italianul, românul și alți doi tineri. Sentința finală: execuție prin împușcare pentru trădare în favoarea inamicului. Moșul care se ocupa cu depozitul de arme citește un act lung care se poate rezuma astfel: Cei cinci complotiști sunt cauza pentru ordinul eronat dat pe data de 4 octombrie asupra falsului atac de infanterie semnalizat cu o rachetă roșie.
– Vă rog, nu! este o neînțelegere!
TremurăTremură
– Nu am fost instruiți despre culorile rachetelor!
– Trei.
ClipeșteClipeșteClipește
– Lazăr! Lazăr, te rog, spune-le!
Italianul își face cruce.
– Doi.
– Lazăr! Nu! LazăăĂĂĂăr! Îndurare!
Românul spune ceva neînțeles și se uită spre orizont.
– Unu.
TremurăTremurăClipeșteTremurăTremurăClipeșteClipeșteClipeșteClipeșteTremurăClipeșteClipeșteTremurăTremurăClipeșteTremurăTremurăClipeșteTremurăClipeșteClipeșteTremură.

IASMINA MARIA BIVOL, PREMIUL I, GIMNAZIU
PROF. PAULA-LIVIA VORNICEANU
LICEUL TEORETIC ,,ION NECULCE” TÂRGU FRUMOS, IAȘI

Se spune, încă din străbuni, că tăcerea este cel mai bun răspuns, însă ea poate să transmită mult mai multe emoții decât o înșiruire de cuvinte fără valoare sentimentală. Atunci când iubești și simți căldura sau dragostea persoanei dragi, glasul îți piere, iar cuvintele se pierd în sentimentele profunde. Iubirea adevărată nu înseamnă doar să îi adresezi unei persoane aceleași două cuvinte pătrunzătoare în fiecare zi, ci iubirea trebuie arătată prin fapte. Dragostea se reflectă și printr-o privire ațintită asupra sufletului anevoios și abia atunci putem spune că tăcerea își pune amprenta asupra dragostei. Dansul sentimentelor este susținut de muzica dulce a tăcerii, iar când acest vals este rupt de cuvintele duioase, ele nu pot egala profunzimea iubirii întreținute de chimia dintre parteneri.
Tăcerea nu este un răspuns doar când vine vorba despre iubire, ea manifestă mai mult decât niște cuvinte și în viața de zi cu zi, în care ne confruntăm cu anumite probleme. Într-o situație inconfortabilă în care răspunsul este tăcerea, ea exprimă anumite emoții ca jena sau neplăcerea, sentimente care nu pot fi exprimate prin cuvinte. Fericirea în extaz te face să rămâi fără cuvinte, iar când tăcerea asurzitoare domină, știi cât de mult ai umplut un suflet de bucurie. Tăcerea definește și caracterul unei persoane timide sau extrovertite, în funție de limbajul folosit în exces sau nu.
Acest proverb are o valoare sentimentală aparte, după care eu cred că ar trebui să ne ghidăm viața!