Ana Hegyi – actriță, profesoară, prezentatoare, organizatoare de evenimente culturale: ,,Toți copilașii au aripi, tu trebuie să îi înveți să le deschidă…”
Interviu realizat de Andreea Butnaru, clasa a X-a F
Poate că acesta este secretul în relaţia ei cu cei pe care îi pregăteşte (în calitate de profesor) sau cu cei pe care îi întâlneşte (în calitate de actriţă). Gingaşă, cu un aer diafan de zână bună, mereu cu zâmbetul pe buze, Ana Hegyi se identifică mai ales cu bucuria. Bucuria pentru joc, bucuria pentru ceea ce imprimă în elevii pe care îi îndrumă, bucuria unor săli pline şi a unui succes pe care orice artist şi-l doreşte. Ana Hegyi este actriţă, profesor de teatru, predă actorie, mişcare scenică, dicţie, este profesor organizator al Festivalului Judeţean de Teatru „Edu Teatru” şi al Festivalului Naţional de Teatru de Păpuşi şi Pantomimă „Cătălin Damian”, prezintă evenimente, concursuri judeţene, naţionale, internaţionale, competiţii sportive, gale. Din anul 2008 joacă la Ateneul din Iaşi, dar şi pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” sau în producţiile Companiei „FAPT”. Este absolventă a Facultăţii de Teatru de la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”, specializarea Artele Spectacolului de Teatru, clasa prof.univ.dr. Dionisie Vitcu, dar şi a studiilor de master la aceeaşi specializare.
Andreea Butnaru: Cum a început totul și cum ați descoperit această pasiune?
Ana Hegyi: Eram elevă la Palatul Copiilor la gimnastică și cor. Făceam aceste activități la îndemnul bunicii. Într-o zi am trecut cu bunica pe lângă sala de spectacole de la Palatul Copiilor. Erau preselecții pentru toate cercurile de la Palat. Bunica m-a îndemnat să particip să vedem ce descoperim… Poate găsesc o activitate pe care să o iubesc și m-au selectat la teatru. Așa a început totul, la 5 ani, la Palatul Copiilor Iaşi. Am și acum în minte imaginea comisiei care era la preselecție, dar în suflet mi-a rămas imaginea primului meu profesor de teatru, Sorin Damian.
Andreea Butnaru: Cum vă pregătiți pentru interpretarea unui rol?
Ana Hegyi: Depinde de spectacol. Sunt personaje care ți se potrivesc ca o mănușă, iar unele care necesită zile și nopți pentru a le descoperi, pentru a ți le asuma, dar la finalul acestui studiu satisfacțiile sunt imense. Simt o bucurie imensă la întâlnirea cu fiecare personaj primit.
Andreea Butnaru: Repetați textele înainte de a intra pe scenă?
Ana Hegyi: Nu, niciodată. Cu câteva ore înainte, la spectacolele pe care le jucăm des, facem o repetiție de text. La spectacolele pe care le jucăm mai rar, facem repetiții cu două-trei zile înainte. Cu câteva minute înainte de a începe suntem pregătiți în culise, cu emoție și bucurie pentru a începe, concentrați pe ce avem de făcut.
Andreea Butnaru: Cum vă simțiți în culise?
Ana Hegyi: În culise e o lume MAGICĂ! Ești personaj, îți dozezi emoțiile, le vorbești, asculți cum bate în tine inima personajului. Te concentrezi și aștepți cu nerăbdare să pășești pe scenă, în fața publicului.
Andreea Butnaru: Care a fost reacția dvs. la întâmpinarea primului obstacol?
Ana Hegyi: Obstacole?? Mereu am găsit soluții și obstacole nu prea. Am reacționat mereu cu bucurie, pasiune, dedicație, dorință.
Andreea Butnaru: Ați fost/sunteți susținută de familie si prieteni?
Ana Hegyi: Fac teatru de la 5 ani. Am făcut parte din trupa de la Palatul Copiilor Iaşi și am colindat țara în lung și în lat la concursuri naționale. Am avut mereu prieteni care m-au susținut pentru că teatrul este o muncă de echipă în care ne susținem reciproc pentru a oferi magie publicului. Familia a fost și ea alături de mine și a avut încredere în mine, a stiut că pot. Mulțumesc tuturor profesorilor, colegilor, familiei că m-au susținut mereu necondiționat.
Andreea Butnaru: Pe lângă teatru, mai practicați și alt tip de artă?
Ana Hegyi: Teatrul m-a învățat ca e nevoie de mai mult pentru a fi mai bun, așa că, alături de trupa mea, ,,So trupa”, de la Palatul Copiilor am învățat să ne pictăm costumele, decorul, am învățat de la elevii talentați să dansez.
Andreea Butnaru: Minunat! Cum vă simțiți când vă vibrează scena sub tălpi?
Ana Hegyi: Ce întrebare magică!! E un sentiment unic și de fiecare dată e altfel. Același rol poate, dar altă experiență. Teatrul te învață să trăiești într-o bucurie continuă, îți permite să te cunoști, să-ți gestionezi emoțiile, să le conștientizezi.
Andreea Butnaru: Cât de greu a fost să parcurgeți acest drum pentru a ajunge unde sunteți astăzi?
Ana Hegyi: Nu mi se pare nimic greu. Iubesc ceea ce fac, am fost de mică foarte serioasă, muncitoare și am privit totul ca pe un joc, un joc cu mine, cu ceilalți… Un joc, simplu, firesc, natural.
Andreea Butnaru: Ce v-a ajutat să continuați în momentele grele? Cum ați făcut față?
Ana Hegyi: Am plâns când am fost dezamăgită în liniștea camerei mele, mi-am șters lacrimile și am simțit ca asa a fost sa fie. Nimic nu este întâmplător, fiecare experiență, fie ea și nefericită, te face mai bun. Încrederea și zâmbetele m-au făcut mereu să o iau de la capăt, dar și mama de la care am învățat sa fiu pozitivă în orice situație – nu mai spun de bunica cu vorba ei celebră: „După furtună iese mereu soarele!”
Andreea Butnaru: De ce ați ales să fiți actriță?
Ana Hegyi: Am fost un copil introvertit, rușinos. Păstrez și astăzi ceva din copilărie, dar prin teatru am reușit să mă cunosc. M-am înscris la teatru ca să mă cunosc, sa îmi depășesc temerile, fricile și am realizat ca asta este ceea ce vreau sa fac pentru toată viața.
Andreea Butnaru: Ați avut parte de experiențe neplăcute cu publicul?
Ana Hegyi: Nu, sincer, niciodată, doar experiențe minunate.
Andreea Butnaru: Cât de mult contează energia publicului la un spectacol? Mult, foarte mult, mai ales când joci pentru copii. Energia publicului îți dă încredere, acuratețe, putere.
Andreea Butnaru: Ați avut vreodată parte de un spectacol nereușit din cauza publicului?
Ana Hegyi: Nereușit nu, clar, dar cu o energie joasă, da. Depindem de partenerii de scenă, de public, dar nu întotdeauna. Există tehnici pentru a te detașa de toate și să strălucești indiferent de condiții.
Andreea Butnaru: Cum v-a schimbat această carieră viața?
Ana Hegyi: Teatrul face parte din mine. Cred că, dacă un chirurg ar „săpa” în mine, ar găsi pe suflet scris „Teatru”. Fac asta de când mă știu, iubesc ceea ce fac și mă bucur că pot transmite și elevilor mei bucuria de a fi pe scenă, bucuria de a-i învăța să își construiască aripi și apoi să le deschidă pentru a avea o viață minunată.
Andreea Butnaru: Germania, Spania, Belgia, Turcia, Lituania, Italia şi urmează Austria… ca profesor coordonator de trupă. Ce înseamnă această activitate pentru dvs.?
Ana Hegyi: Mă bucur că pot să deschid uşi pentru elevii mei, să învăţ alături de ei şi să îi fac să ajungă nişte oameni minunaţi. Aceste experienţe sunt o bucurie a sufletului, atât pentru ei, cât şi pentru mine. Creştem împreună, revenim acasă mai bogaţi, mai bine pregătiţi pentru orice ne rezervă viitorul. Toţi copilaşii au aripi, tu trebuie să îi înveţi să le deschidă (să le întindă) şi să zboare cât mai sus!
Andreea Butnaru: Care este trupa dvs. de suflet și cine sunt copiii care o alcătuiesc?
Ana Hegyi: Fiecare trupă are farmecul ei, iar elevii mei trec alături de mine prin toate trupele, cresc şi ajung în trupa „cea mare” pe care prima mea generaţie de elevi a numit-o „So Trupa” (adică trupa cea mai tare!!!). La început trupa a fost formată exclusiv din elevi de liceu, dar în timp am adus în ea şi elevi de gimnaziu, dornici să se ridice la standardele celor de liceu (când spun standard, mă refer exclusiv la maturitatea liceanului în comparaţie cu cei mai micuţi, de gimnaziu).
Andreea Butnaru: Ce înseamnă Ateneul din Iași pentru dvs.?
Ana Hegyi: La Ateneul din Iaşi am găsit mereu linişte, o a doua casă, colegi minunaţi şi BUCURIA de a juca! Fiecare personaj a fost şi este o provocare! Suntem o echipă minuntă pentru că suntem uniţi, ne respectăm, ne încurajăm şi ne ajutăm să facem faţă tuturor provocărilor, împreună. Managerul Ateneului ne provoacă mereu, ne susţine şi ne bucurăm de toată încrederea lui. Simt cum creştem în fiecare zi, sălile sunt pline, iar publicul simte vibraţia noastră pozitivă. Ce faceți atunci când aveți timp liber, în afară de familie? Când am timp liber zâmbesc, mă plimb, citesc, merg la teatru, la operă, mă uit la filme şi la desene animate!
Andreea Butnaru: Un gând pentru cititorii Revistei Liceului Teoretic ,,Ion Neculce”?
Ana Hegyi: Să vă bucuraţi de tot ce vi se întâmplă! Viaţa e magică, dacă noi ne dorim asta!



