BOUR DE AUR

MIHAELA MIHALACHE, PREMIUL I, LICEU
PROF. INGA RUSU
COLEGIUL NAȚIONAL „AVRAM IANCU” ŞTEI, BIHOR

Timpul, mare pictor de povești,
Cu ale ceasului dragi feţe,
Aleargă prin veștedele cărţi
Și îți alege ce să îndrăgești.

Prin galbenele file el socoate
Că vieții îi picteaz-un sacru har,
Când viața se rezumă la tipar;
Și sufletul, el singur, mai răzbate.

Între grădini cu garduri de granit
Un bour îi inspiră nemurirea
Unui popor ce n-a văzut pieirea,
Decât în timpul ce-a pierit.

O, tu, boure de aur!
Destinul nostru ai descris
Prin trecutul ce, ca-n vis,
Ni l-ai lăsat nouă tezaur.

Un gram de mistic ai adus,
Neculce, om cu inima de rană!
Zdrobit ai fost și în prigoană…
Omagiu țării tale ai adus

La mandra stână, mândrul codru;
Căci din pană pentru pană,
Tu ai continuat cu seamă
Muncă grea pentr-un terestru.

Cu minte limpede de dascăl
Ascultat-ai pe copiii
Răposatelor decenii,
Ce le-ai pus un negru văl.

Neculce, om cu suflet de domn!
Tu, somnul greu ce-a stat pe pleoapa țării,
Ai alungat și arătat-ai zorii
Posterității ce încă stă în somn.

Martir prin cronici şi prin file
Prin grai tu adevărul ai impus
Baznelor ce giulgi trecutului i-au pus,
Dar și l-a noastră izbăvire…

O pajiște de dor, de tihnă,
Un codru ce doinind se-alină,
Povestea vieții românești,
Din suflet, tu o iscălești.

Glorie macabră, tu socoți trecutul
Letopisețului ce a fost conturat din avutul
Străin, cu ziduri între adevăr
Și crudul eșec notat de-a fir-a păr…

Păstori, boieri și veacuri laolaltă
În pagini vechi tu ai înghesuit,
Speranța vieții tale ai zidit;
Izvor creat-ai. Nu o baltă…

Cu sufletu-împăcat privești
Inimile ce întemeiază
Istoria tărâmurilor pitorești
Conștiința la care priveghează.

Și a vegheat eternul Cronos,
Pictor cu aripi milenare
A cărui aurie floare
E faţa ceasului duios.